- Editorial - nr. 204 / 17 Octombrie, 2003 In loc de motto: "Se coc pe alei frunze si alte cad Isi cauta pasari linistea in ele Doar radacini tarana o strabat Din aluat de moarte sa incolteasca stele" Romulus Guga "Din oase-si trag gutuile mireasma ravnind la pulpe de fecioare-n somn si-n taina lacrimii de roua noaptea e os de domn." Serafim Duicu Indeobste, toamna e anotimpul nostalgiei si al tristetii. Dar, parca, mai mult ca oricand, in aceste zile reci de octombrie, incarcate de amintirea celor "plecati" sa-si traga sufletul, pret de o alta "viata", cel putin, pe tapsanul vesnic verde al Campiilor Elizee... Au trecut (deja?!), doua decenii de cand, intr-o zi de 18 octombrie a anului 1983 (in care, dupa doua luni, s-a stins si Nichita!), ne-a parasit inegalabilul Romulus Guga, cel care considera ca... "A fi contemporan cu timpul tau este prima conditie a profesiunii de scriitor. Prezenta aceasta nu inseamna a indeplini calitatea de martor, ci dimpotriva, a te angaja intr-o apriga batalie cu tine insuti, cu realitatile materiale si spirituale ale vremii, cu constiinta semenilor tai, pentru ca produsul muncii unui profesionist al cuvantului, al daltii, al penelului sau al notei muzicale trebuie sa ofere un chip adevarat, profund, sincer si responsabil asupra omului si societatii cu care si in care a trait. Artistul nu a fost si nu va fi niciodata un contemplator, un neutru. Arta este un act angajat unei idei, unei finalitati, unei grupari de oameni, unei filozofii si, prin toate acestea, a fost si va ramane intotdeauna un pas revolutionar". Cu prilejul lansarii volumului de teatru comentat "Evul Mediu intamplator" (4 octombrie 1984) de Romulus Guga, marele critic, disparut si el prea devreme dintre noi, Valentin Silvestru afirma: "Romulus Guga a realizat cu talentul sau pe deplin matur, cu har si incisivitate, o lume inchisa intr-o metafora gran