Alba-ca-Zapada. Nu, nu am de gand sa mai povestesc o data - pe scurt - pataniile Albei-ca-zapada. Nemuritoarea poveste nascocita acum vreo 200 de ani de Fratii Grimm e prea bine stiuta si iubita de toti copiii mari si mici ai lumii. Am pus acest titlu pentru ca asa mi-a venit sa o numesc pe acea pisi...

Alba-ca-Zapada

Nu, nu am de gand sa mai povestesc o data - pe scurt - pataniile Albei-ca-zapada. Nemuritoarea poveste nascocita acum vreo 200 de ani de Fratii Grimm e prea bine stiuta si iubita de toti copiii mari si mici ai lumii. Am pus acest titlu pentru ca asa mi-a venit sa o numesc pe acea pisica orfana, a carei tulburatoare poveste am auzit-o de curand. Pisica - alba ca Zapada cu pete mari, aurii, de parca razele soarelui de toamna si-ar fi pus in gand sa se odihneasca o clipa in blana ei pufoasa - a avut o stapana pe care a iubit-o nespus. Si care a iubit-o la randul ei ca pe singura fiinta ce o privea in ochi cu o dragoste si o recunostinta fara margini. Numai ca stapana pisicii, o doamna frumoasa si deloc batrana, s-a imbolnavit rau. Un timp a stat acasa, indurandu-si suferinta in tacere. Apoi boala si-a infipt gheara in inima ei. A doborat-o intr-o dimineata urata si rece. A venit Salvarea. Si, cand sa iasa pe usa brancardierii, pisica a sarit la picioarele stapanei iubite. Oamenii s-au induiosat si nu au gonit-o de-acolo. Asa a ajuns pisica la spital. Asa a ajuns in salonul in care a fost internata stapana ei. Nu de tot invinsa - pentru ca doamna, inca tanara, s-a luptat cu moartea trei luni in sir. In tot acest timp, pisica a vegheat-o, privind-o tinta in ochi, mancand din cand in cand si band apa tot din cand in cand, ocrotita de asistente, induiosate de devotamentul ei. Nici de dormit n-a prea dormit pisica. De parca n-ar fi dorit sa-i scape clipa in care stapana ei va da semn ca se va face bine. De parca s-ar fi temut ca ea, moart