Dorina Chiriac. "Traiam ca intr-un vis, sub un clopot de sticla". La 30 de ani, pare inca o copila si joaca roluri de adolescenta, desi a intrat demult in vara marilor impliniri: roluri de anvergura in teatru, roluri de exceptie in film (v-o amintiti in "Terminus paradis"?). Dar cum in meseria de acto...
Dorina Chiriac
"Traiam ca intr-un vis, sub un clopot de sticla"
La 30 de ani, pare inca o copila si joaca roluri de adolescenta, desi a intrat demult in vara marilor impliniri: roluri de anvergura in teatru, roluri de exceptie in film (v-o amintiti in "Terminus paradis"?). Dar cum in meseria de actor nu exista siguranta zilei de maine, nici macar cand e vorba de un talent de exceptie, Dorina isi pune tot mai des intrebarea: "Incotro?". Si cum in cazul ei, viitorul depinde de oferta regizorilor, Dorina a inteles ca e timpul sa schimbe tactica asteptarii cu cea a ofensivei, mai potrivita zilei de azi. Sa propuna si sa se zbata pentru proiectele ei.
- Au trecut doi ani de la primul nostru interviu si imi pari mult mai nelinistita. Ce s-a intamplat?
- V-am spus atunci, daca mai tineti minte, un lucru in care cred: ca pentru mine talentul e un dar primit de la Dumnezeu, pe care sunt datoare sa-l fructific aici, jos, cat mai bine. Adica sa-mi gasesc calea cea mai potrivita cu nazuintele mele. Ma simteam atunci - ma simt si acum - conectata la divin si ocrotita, ajutata de oameni: familie, prieteni, colegi, regizori. Traiam astfel ca intr-un vis, sub un clopot de sticla. Dar pana cand? Am inceput sa realizez ca e timpul sa ies in arena si sa dau piept cu greutatile vietii, ca ceilalti colegi ai mei. Va trebui sa invat sa-mi port singura de grija, sa nu mai astept, ci sa provoc colaborari si sa iau hotarari importante, ca sa nu ratacesc in hatisurile vietii si ale profesiei. Iar in batalia crancena de supravietuire sa fiu mereu at
