Mereu am fost obsedat de (sintagma) varianta de rezerva. Dupa ce muncesti (uneori, o viata) sa realizezi ceva (genial!), vine dumnealui, strategul militar, sa-ti ceara si... alternativa. Si, totusi, un om fara subterfugiu e un ins pierdut, la o adica. Daca sabia n-ar avea doua taisuri, oricat de rezistent ar fi luptatorul, i s-ar toci “gura” tocmai cand sa descapataneze pe ultimul si cel mai perfid dusman. Acest “sindrom Yanus” m-a urmarit totdeauna. Tot timpul m-am gandit la rezerva, la inlocuitorul necesar in caz de Doamne fereste. Fara roata de rezerva nu poti continua drumul la volan, fara parasuta de rezerva poti sa-l continui, dar spre iad. Orice comandant are un loctiitor, orice yin are (si) un yang. Ca sa scriu acest “cartusel” cu stiloul (nostalgia penitei ma obsedeaza!) cand am constatat ca mi s-a ispravit cerneala am luat imediat unul dintre celelalte stilouri (gata) incarcate, iar daca eram nevoit sa scriu in “campul tactic”, pe ploaie si vant, sub tirul inamic, as fi folosit inventia de mina de... carbune, creionul. Ascutit la doua capete, desigur... Mereu am fost obsedat de (sintagma) varianta de rezerva. Dupa ce muncesti (uneori, o viata) sa realizezi ceva (genial!), vine dumnealui, strategul militar, sa-ti ceara si... alternativa. Si, totusi, un om fara subterfugiu e un ins pierdut, la o adica. Daca sabia n-ar avea doua taisuri, oricat de rezistent ar fi luptatorul, i s-ar toci “gura” tocmai cand sa descapataneze pe ultimul si cel mai perfid dusman. Acest “sindrom Yanus” m-a urmarit totdeauna. Tot timpul m-am gandit la rezerva, la inlocuitorul necesar in caz de Doamne fereste. Fara roata de rezerva nu poti continua drumul la volan, fara parasuta de rezerva poti sa-l continui, dar spre iad. Orice comandant are un loctiitor, orice yin are (si) un yang. Ca sa scriu acest “cartusel” cu stiloul (nostalgia penitei ma obsedeaza!) cand am constatat ca mi s-a