Milorad PAVIC´
Partea launtrica a vintului
Editura Paralela 45,
Colectia „Proxima“,
Pitesti-Bucuresti-Brasov-Cluj-Napoca, 2003, 146 p., f.p.
O carte romantios-filozofica scrisa cu procedee postmoderne de expunere a subiectului, Partea launtrica a vintului pune in abis povestea antica a lui Hero si Leandru prin reluarea personajelor in doua lumi temporal si spatial departate.
Romanul are astfel o structura bipartita, cele doua jumatati fiind asezate spate in spate, fiecare cu coperta si pagina ei de titlu. Prin tehnici narative subtile, cele doua secvente despartite de o pagina albastra dialogheaza si se reflecta una intr-alta. Vietile celor doi sint complet diferite, dar caracterul si filozofia lor de viata vor implica o esenta comuna de tip arhaic.
Cu toate acestea, obsesia palingenezica imprumutata din filozofia asiatica va ravasi deplin romanul, atit la nivelul personajelor (care incep sa poarte mai multe nume), cit si in ceea ce priveste tonul scriiturii, care devine profund axiomatic si obscur.
Totusi, acest ritm incetinit al povestirii, transpus intr-o sintaxa opaca, intesata de expresii rituale fara o logica imediata, este cel care pastreaza substantialitatea foiletonului. Cele doua secvente vor incerca sa alcatuiasca un corp construit prin insidioase tehnici postmoderne de intertextualitate.
Asadar, prima parte urmareste evenimentele din Bosnia anilor 1670, cind, in toiul cotropirii turcesti, zidarul Irinej Zuhmaski pune bazele a trei biserici inchinate Maicii Domnului, evidentiindu-si astfel talentul artistic. Atit vechea sa credinta religioasa, cit si teribila intuitie il ajuta sa scape din mina spadasinilor.
Ultima sa biserica, zidita sub forma unui turn, este considerata un obiect de arta si concentreaza in peretii sai intreaga fiinta a creatorului. Prin urmare, si mostenir
