Este vorba mai intai despre lipsa profunda de incredere in liderii politici consacrati de postcomunism: intr-adevar, nici unul dintre politicienii listati nu are o cota de incredere (multa, foarte multa, totala) peste 50%! Potentialul de crestere este serios afectat pentru lideri ca Markó Béla (76,4% cota de neincredere), Gh. Funar (72%), Adrian Paunescu (70%), Vadim Tudor si Madalin Voicu (circa 66% fiecare), Ion Iliescu, Adrian Nastase, Theodor Stolojan sau Traian Basescu, care au cote de incredere multa si foarte multa, in ordinea citata, de 31,3%, 28,9%, 27,3 si, respectiv, 23,5%. Comparatia cu un personaj care nu are un angajament partizan - patriarhul Teoctist are o cota de incredere de 42,5% - sugereaza faptul ca optiunea politica a erodat puternic liderii. Simpatizat de o cincime din respondentii sondajului, Corneliu Vadim Tudor are parte de un profil contrastat: principalele trei trasaturi care ii sunt atribuite profileaza un contur care combina doua atribute negative (xenofobia si intoleranta - 17,7% si demagogia - 14,7%) si unul pozitiv (corectitudinea si sinceritatea - 15,6%). De altfel, dintre cele 11 atribute cu cote cat de cat semnificative (peste 7%), sapte sunt negative si 4 pozitive.

Daca increderea scazuta in lideri vehiculeaza poate o anumita dorinta de reinnoire a scenei politice, in schimb neincrederea in institutii blocheaza reconfigurarea politicului. Cele doua forme esentiale de mobilizare ale cetatenilor - cea partizana si cea sindicala - au parte de cote foarte joase de incredere: doar 9,3% dintre subiecti au incredere in partidele politice si doar 13,6% in sindicate. Daca increderea in Presedintie este practic aceeasi cu increderea in actualul presedinte (31,5%, respectiv 31,9%), in schimb mult mai ingrijoratoare este perceptia celor trei puteri: Parlamentul e o institutie de incredere pentru 15,8% dintre subiecti, justitia pentr