Ca formula literara are noutatea indrazneata si inalterabila a Scrisorilor persane ori a Calatoriilor lui Gulliver. Cand Morometii e mai prejos decat Morometzii , iar o nulitate de larg consum ca Paulo Coehlo are voga de mare scriitor planetar, tinuta clasica devine insa revolutionara. "Anunta un timp fast al avangardei", a notat de altfel, cu justete, Cornel Ungureanu intr-un succint anunt facut in revista Orizont (numarul pe august) pentru un viitor comentariu. Procedeul criticului, neobisnuit si el, este insa pe de-a-ntregul justificat de speciala factura a cartii lui Radu Pavel Gheo: o carte, mai scria acolo Cornel Ungureanu, "unicat prin riscurile pe care tanarul si le asuma". Tanarul vrea probabil sa zica "tanarul autor": Radu Pavel Gheo este nascut in 1969, a implinit chiar luna aceasta 34 de ani. Eu, unul, as evita totusi sa-l numesc "tanar", desi nu neaparat pe considerente de varsta (criteriul biologic nu are oricum nici o relevanta literara, chiar daca multi publicisti il folosesc, mai cu seama pentru segregationisme, adesea abjecte si ca forma, si ca fond), dar nu e improbabil ca termenul sa fi fost diplomatic intrebuintat de Cornel Ungureanu, pentru a-l proteja cumva pe Radu Pavel Gheo de "riscurile" scrierii si publicarii acestei carti.
Doua sunt cele mai redutabile si ambele pot deturna si denatura lectura. Cum Radu Pavel Gheo si-a scris cartea pornind de la o experienta personala, cel dintai consta in identificarea povestirii cu faptul de viata si chiar in substituirea primului termen prin cel de al doilea. Pe scurt, autorul a castigat la "Loteria Vizelor" dreptul de a emigra in Statele Unite, a plecat, a trait acolo un an, dupa care s-a intors in Romania. Cartea lui are aspectul exterior al unui "jurnal de bord" compus din corespondente trimise de la fata locului unor gazete din Iasi si Bucuresti pe durata expeditiei. Tentatia de a "judec
