Da, svabi. Si profesorii nostri de romana tot svabi erau, doar medicul si politistul erau romani. Si cu amandoi, desi din motive diferite, era mai bine sa nu ajungi sa ai de-a face. M-am dus pe urma la oras si dupa facultate am lucrat intr-o fabrica. Atunci a fost prima oara cand eu eram singura nemtoaica si toti ceilalti din jurul meu erau romani sau unguri. Dar si cu ungurii, daca nu stiai maghiara, tot romana era limba comuna. Deci, acolo, in fabrica am inceput in fiecare zi, de dimineata pana seara, sa vorbesc numai limba romana. Aveam o prietena romanca, ea nu intelegea deloc germana si, pentru ca eram foarte apropiate, am invatat romaneste. Cred ca a fost un noroc pentru ca, neavand limba romana ca limba materna si invatand-o mai tarziu, cand deja aveam o privire fixata pe literatura si estetica limbii, mi-am dat seama din capul locului ce multa poezie exista in limba romana, ce multe comparatii si metafore. De multe ori mi-a aparut spontan in minte comparatia intre cum se spune in limba mea si cum se spune in limba romana. Si mi-am dat seama ca limba romana priveste acelasi lucru cu totul altfel decat limba mea materna si, din punct de vedere al structurii psihice, de multe ori, privirea asta mie mi-era mai aproape...
Cioran descrie limba romana - in comparatie cu franceza - ca fiind mai primitiva, dar mai concreta...
Da, sigur. Cred ca limba romana nu se lasa prea usor bagata in notiuni abstracte. Dar, pe de alta parte, spontaneitatea ei este mult mai mare, cred ca e mult mai vie si sunt mult mai multe nivele, mai ales in domeniul sentimentelor, al relatiilor. In germana, de exemplu, daca ai un iubit si vrei sa-i spui un cuvant gingas, ii spui schatz - schatz inseamna comoara. Pe cand in romana exista atatea cuvinte pentru acelasi lucru, e mult mai multa tandrete si de aceea e mai greu de tradus. Sau la copil, "pui de om". Küken, pui in germa
