Teatrul National Cluj
Alcesta de Euripide. Traducere de Alexandru Pop. Data premierei: 11 octombrie 2003. Regia: Mihai Maniutiu. Decoruri: Cristian Rusu si Mihai Maniutiu. Costume: Cristian Rusu. Dansuri: Vava Stefanescu. Muzica: Iosif Hertea. Pictura: Cristian Rusu si Mihai Pop.
Cu: Marius Bodochi, Ovidiu Crisan, Anton Tauf, Ramona Dumitrean, Miriam Cuibus, Cornel Raileanu, Dragos Pop, Cristian Rigman, Elena Ivanca, Cristina Pardanschi, Viorica Mischilea, Irina Wintze, Maria Munteanu si altii.
In constiinta publicurilor consecvente, ca si in constiinta criticii, persista de obicei prejudecata ca anumiti regizori „se specializeaza“ fie pentru marile montari – simfonice as zice –, fie pentru spectacolele de constructie redusa, mizind pe adincirea unei idei-stare, ca in „muzica de camera“. Uneori, prejudecata acopera anumite realitati, insa nu se potriveste deloc unui regizor cum e Mihai Maniutiu. Spectacologia sa cuprinde, in decursul anilor, izbinzi cu aparenta grandioasa, cum a fost Afara in fata usii, Antoniu si Cleopatra, cei doi Richard III si II ori Omorul in catedrala; dar, tot atit de bine, spectacole foarte speciale, de provocare hermeneutica atit pentru interpreti, cit si pentru spectatori, cu distributii reduse si desfasurindu-se in spatii minuscule, dac-ar fi doar sa ne amintim de Saptamina luminata ori de Cetatea soarelui, de mai recentele laboratoare de testare a receptarii care au fost Uitarea, Intrusa ori splendidul Experiment Iov. Altele stau undeva suspendate, indiferente fata de masura superficiala a cantitatii, cum e cazul cu Exact in acelasi timp.
Evident, dihotomia de mai sus e complet neoperationala aici. Si asta, probabil, din pricina unei anume consecvente metodologice, cu dubla implicatie. Pe de-o parte, opera maniutiana isi deseneaza traseele in functie de anumite demersuri „autoscopice“, iar optiunea
