„Acest spectacol al meu e ca si cubismul: nu are profunzime, dar poate da impresia (oh, cit de fals!) ca are. El e fresh (consumabil de preferinta inainte de o data anume), easy, usor digerabil de catre open’mindetzi, si i-as spune soft, daca n-ar fi kinky. Kinky, dar simpatic. Scris (in grup) in perioada de convalescenta colectiva dupa Mangalia-HOP, deci sub medicamentatie si tuica de prune, trecuta muntii legal, el pune o singura problema: aceea a confuziei in care se gaseste Romania in acest moment: mi se pare neinspirat sa vii tu, tinar regizor, si sa propui un show (?) despre marile probleme ale omenirii si, in plus, sa o faci incrincenat. Daca, in traditia lor, show-urile de cabaret au atins si aceste teme, au facut-o dezinhibat, prin music’hall-uri, cu humor si cu gaguri, cu actori pregatiti pentru acest gen si cu exces de interactivitate.
Nu cred sa existe gen mai usor digerabil, mai consumabil decit ceea ce incerc sa lansez eu, impreuna cu amicii actori si artisti, de aceasta data: teatru in serial, cu suspans, cu un fals final care trimite spre episodul 2 (demers care ma scuteste de un final strivitor!), cu personaje pe care doriti sa le revedeti, neschimbate, in alt peisaj, facind alte peripetii. Kinky sau nu.“
„Acest spectacol al meu e ca si cubismul: nu are profunzime, dar poate da impresia (oh, cit de fals!) ca are. El e fresh (consumabil de preferinta inainte de o data anume), easy, usor digerabil de catre open’mindetzi, si i-as spune soft, daca n-ar fi kinky. Kinky, dar simpatic. Scris (in grup) in perioada de convalescenta colectiva dupa Mangalia-HOP, deci sub medicamentatie si tuica de prune, trecuta muntii legal, el pune o singura problema: aceea a confuziei in care se gaseste Romania in acest moment: mi se pare neinspirat sa vii tu, tinar regizor, si sa propui un show (?) despre marile probleme ale omenirii si, in plus,
