Cartea si gilceava
Provocind un scandal de mari proportii in viata intelectuala franceza, cartea lui Daniel Lindenberg a redesteptat patimi mai vechi si a resuscitat amintiri ce pareau definitiv ingropate. Pe scurt, in cele aproape o suta de pagini ale sale, Le Rappel à l’ordre. Enquête sur les nouveaux réactionnaires (Seuil, Col. „La République des idées“, Paris, 2002) gazduieste o abordare de mare forta sintetica executata asupra panoramei gindirii politice franceze de astazi. Demersul cu pricina sta la jumatatea distantei dintre pamflet si eseu. Pentru autor, noii reactionari ar fi acei intelectuali care prin maniera lor de gindire s-ar inrudi cu celebrii autori republicani, nationalisti sau fascisti de odinioara (Maurras, Bernanos, Sorel, Céline, Drieu La Rochelle, Madiran etc.). De fapt, Daniel Lindenberg nu se razboieste atit cu metafizicienii efectivi ai noii sensibilitati, inca nestructurata ca atare intr-o scoala sau intr-un curent de gindire. Dimpotriva, el prefera sa ii denunte pe acei literati care teoretizeaza asemenea riscante intoarceri in trecut, profitind de camuflajul elegant si sigur oferit de scriitura si constructia literara. Subtilitatea intreprinderii acestora este evidenta, caci in Franta, ca si in Romania, literaturocentrismul bate orice, iar filozoful sau politologul care nu este si scriitor, adica scriitor de succes, risca sa nu fie recunoscut in calitate de intelectual. Asa se explica de ce, linga mari nume de teoreticieni si universitari precum Marcel Gauchet, Pierre Manent, Jean-Claude Milner, Alain Badiou etc., autorul asaza literati celebri ca Michel Houellebecq, Maurice Dantec si Philippe Muray. In definitiv, persuasiunea acestora din urma este si mai perversa, si mai eficienta, caci ea apeleaza la arsenalul tropilor si la reactiile afective pe care le trezeste in public orice juisanta estetica.
Miza acestor
