Draga Sanyi,
Scrisoarea ta nu este un simplu „nu“ amical la rugamintea adresata printr-un prieten comun, placa turnanta a Apelului pentru mentinerea protocolului PSD-UDMR. Ci un mesaj tematic, gindit, evident, pentru a avea relevanta publica. Cum o astfel de scrisoare asteapta un raspuns in aceeasi maniera, observatiile, comentariul critic vor avea preponderenta fata de punctele de acord – care nu sint putine.
Deci, iata observatiile!
1. Tu ai aceeasi judecata asupra efectelor ruperii, astazi, a aliantei PSD si UDMR ca a semnatarilor Apelului, dar refuzi sa te alaturi lor datorita dezacordului cu enuntul „tema statuii ramine una dintre cele mai putin importante...“. Prin asta, ai pus in umbra dimensiunea esential pragmatica a scrisorii. Ea dorea sa motiveze (sa sprijine) mentinerea, de catre liderii UDMR, a protocolului cu PSD, salvind interesele publice pe care le-ai enumerat chiar tu. Diminuarea rolului statuii face parte din retorica de convingere a unui astfel de instrument. Doar nu era cazul sa insistam, in contextul dat, asupra mizei Statuii Libertatii?!
Cind vorbesc despre o dimensiune pragmatica, am in vedere, desigur, pragmatismul scopului, nu al motivatiei. Problema semnatarilor era sa lase la o parte inconforturile lor intelectuale – si nu numai! – pentru a sustine binele comunitar. Iar totul se intimpla sub presiunea timpului.
Dincolo de cele amintite, chiar cred ca reamplasarea Statuii Libertatii este mai putin importanta decit evolutia legislativa si politica, ce le permite maghiarilor sa joace un rol din ce in ce mai important in Romania. Ne aflam intr-un moment istoric cind institutiile si actorii politici joaca un rol modernizator. Cred ca evolutia acestei societati nu are ca locomotiva mentalitatea majoritarilor ori minoritarilor, ci, intern, grupurile active conectate la modernitate,
