Catedra de Română din Budapesta
Una din cele mai durabile în timp instituţii de învăţământ superior în limba română din afara României, Catedra de Filologie Română a Universităţii ELTE din Budapesta a depăşit, iată, pragul a 140 de ani de existenţă şi dăinuire culturală. Momentul de la 1863, când Alexandru Roman îşi rostea misionar cursul inaugural, rămâne cu atât mai important cu cât o catedră pentru românii din Ungaria răspundea unor aspiraţii îndreptăţite ale românilor, şi nu puţini, din Budapesta. Iosif Vulcan, susţinut de episcopul greco-catolic Vasile Erdeli, împreună cu studenţii de atunci ai universităţii regeşti, reactivau un deziderat mai vechi, venind din programul libertăţilor de la 1848, acela de a-şi manifesta şi la nivelul instrucţiei publice identitatea de limbă şi cultură română. În plus, contextul politic al reformelor liberale din jurul anului 1860, ca şi susţinerea solidară a studenţilor din Viena, care păstrau legături cu studenţii pestani, au dus la obţinerea acestui drept de identitate comunitară, o catedră de limbă şi cultură românească la nivel universitar. Într-un mod fericit, ca urmare a prezenţei unui român ca traducător la locotenenţa regală (1857), apoi concipist la Consiliu (1861), Alexandru Roman a avut privilegiul de a fi numit profesor extraordinar al primei catedre româneşti. De altfel, el însuşi student la Viena şi coleg cu cunoscutul lingvist şi profesor cernăuţean Aron Pumnul, Alexandru Roman s-a format ca profesor prin activitatea la nivelul şcolilor gimnaziale din Oradea. I-a fost dat acestui mentor de şcoală românească să activeze cu multă râvnă, având ocazia de a fi primul şi în acest moment premergător deschiderii catedrei budapestane: la Oradea deschide primele ore de limbă română la gimnaziul maghiar (1848-1849), după cum, la 1861, iarăşi este primul redactor de ziar românesc care editează
