Interesantă ideea, complicată demonstraţia, modestă însă realizarea artistică de care ar fi avut nevoie un subiect palpitant precum cel din Omul în costum galben sau şoricelul simbol. Să-ţi surprinzi logodnica asasinând prin înecare în chiuvetă un biet şoricel, prins deja în cursa de şoareci, şi să nu te hotărăşti pe dată să fugi cât mai departe şi în mare viteză, nicidecum să te mai si căsătoreşti cu o asemenea femeie, înseamnă, în concluzia pe care ne-o oferiţi, să-ţi asumi nebuneşte riscul de a păţi, într-o viaţă de om, ce a păţit bietul şoarec. Ce a păţit şoarecele, ne spuneţi, dar nu ne lămuriţi în privinţa soţului. (Betinio Diamant, Mediaş).

* V-am primit cărţile şi voi face după cum doriţi, dând-o mai departe pe una din ele, pentru recenzare. Am mai vorbit împreună despre simplitatea bogată a genului de poezie pe care o practicaţi. Voi face şi eu la fel cum au făcut cei care vă apreciază aici şi în străinătate. Voi transcrie, după ce în crescendo am simţit o împăcare, o calmare a nervilor, citind: „La marginea nopţii/ coliba păstorului/ luminată de-o stea –/ pluteşte pe valurile/ neclintite ale turmei”, „Mâl înşelător/ Crescute ca din apă –/ picioarele berzei/ au nevoie de aripi/ şi de cerul albastru”, „Cu sânii lor mici/ aspri ca pita neagră/ sparg ţigăncile –/ sticla subţire a apei/ argintate cu soare”, „Fulgi mari –/ şterg de pe prima pagină/ oribila crimă”, „Casa bunicii –/ păstrând amintirile/ în blide cu flori”, „Negrul mărfar –/ În ultimul vagon/ întîia zăpadă”, „Focuri de armă/ înghiţite de omăt –/ Haigà cu maci”. (Iulian Dămăcuş, Gherla) Firesc mi se pare, după lectură, modul de a vă face cunoscut şi a vă face cunoscută, şi a vă apropia de sufletul meu. Cele scrise de dvs., poezii, proză scurtă şi scurte articole, mici studii, dar şi recenzia excelentă ce apare în fragment între textele însoţitoare din postfaţa la volumul Luminiţei