- Editorial - nr. 207 / 22 Octombrie, 2003 Motto: "Farfuridi: Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc!, dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc!, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele… esentiale … " (I.L. Caragiale - O scrisoare pierduta) Acum, dupa consumarea momentului de euforie pesedista oferita de cele 55 de procente, dupa "victoria á la Pirus" traita entuziast, parca in acordurile "Marsului lui Radetki", distantati putin de febra referendumului avem posibilitatea sa judecam la rece anumite aspecte care au iesit in evidenta, atat in perioada campaniei, cat si in timpul votului din cele doua zile pentru revizuirea Constitutiei. Personal, sunt prea putin dispus sa cred ca prezenta la vot "pe ultima suta de metri" s-ar datora bestelelii, indemnurilor, mobilizarii generale si "gandirii pozitive" ale domnului Octavian Cozmanca, la videoconferinta-fulger cu liderii filialelor locale, si aburirii romanilor, de catre Vasile Dancu, cu procentaje de 75 la suta. Cum nu cred nici in fluturasii de la Timisoara, nici in salupele rapide din Delta Dunarii, nici in eforturile unor personalitati marcante, devenite agenti electorali, precum Cristian Chivu, Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Huidu si Gainusa, Maria Dragomiroiu, Sandu Sticlaru... In primul rand au existat acele cauze obiective cam ocolite de guvernanti, uneori chiar de unii analisti politici indepartati de echidistanta necesara in astfel de situatii. Surprinderea celor cu sufletul la gura, in asteptarea evolutiilor finale asezate de unii sub semnul unui dorit suspans, nu are justificare, atata timp cat orice roman cu judecata limpede se astepta la aceste rezultate. Argumente exista suficiente. Trebuie sa amintim, la acest capitol, ca ideea opozantilor de a pedala doar pe articolele cu modificarile privind garantarea proprietatii, vanzarea pamantului c