Sediul BCR-Sucursala Unirii, ora 9,00. Cu bonul de ordine in mana, ma indrept spre ghiseul 19 pentru a-mi achita rata la credit. Amabila, casierita ma intreaba daca eu sunt titularul creditului. Ii Sediul BCR-Sucursala Unirii, ora 9,00. Cu bonul de ordine in mana, ma indrept spre ghiseul 19 pentru a-mi achita rata la credit. Amabila, casierita ma intreaba daca eu sunt titularul creditului. Ii raspund afirmativ, dar, surprinsa, o intreb ce importanta are in contul cui platesc rata atata timp cat am datele si actele necesare. "Pai are, ca daca nu platiti pentru dumneavoastra, trebuie sa achitati un comision!", imi raspunde, de dupa geam, casierita bancii. Uimita, o rog sa-mi explice mai clar cine si in ce conditii trebuie sa achite respectivul comision. Spre stupefactia mea, aflu ca BCR percepe comision oricarui tert care achita banii in contul altei persoane. Chiar daca e vorba de o suma insignifianta (circa 15.000 de lei, mi se spune), absurdul situatiei ma intriga. Va sa zica, daca sunt bolnava sau plecata din tara, dar tin mortis sa fiu un bun client si sa-mi platesc la timp rata la credit, banca percepe un comision (n.r. - persoanei care achita rata in contul meu) pentru simplul fapt ca eu nu ma pot deplasa personal sa-mi achit "datoria". Ce relevanta are pentru banca faptul ca platesc eu sau mama, sau un prieten ? Doar operatiunea in sine este aceeasi si nu implica nici un serviciu suplimentar din partea bancii pentru a justifica plata unui comision, mai ales ca esti cel care dai bani bancii si oricum platesti alte comisioane pentru toate serviciile prestate in legatura cu contul tau! "Doamna, n-am facut eu regula. E o circulara interna a bancii", imi raspunde, derutata de comentariile mele, casierita respectiva. Privesc in jur si vad ca nicaieri nu exista un afis pentru informarea clientilor in legatura cu nastrusnicele comisione pe care trebuie sa le achite pen