In calatoria mea spre Egipt, imediat ce am coborat din avion, m-au surprins pustietatile ce inconjoara aeroportul. Am simtit pe loc gustul orelor de geografie din scoala generala in care invatam In calatoria mea spre Egipt, imediat ce am coborat din avion, m-au surprins pustietatile ce inconjoara aeroportul. Am simtit pe loc gustul orelor de geografie din scoala generala in care invatam despre deserturile si vegetatia din Egipt. Am fost atat de furata de peisaj incat chiar n-a mai contat ca mijlocul de transport cu care ne deplasam pana la Hurgada - un alt orasel unde trebuia sa ne imbarcam pentru scufundari - era o masina destul de nesigura. In plus, urma sa strabatem o zona militarizata pentru ca recent aici avusese loc un atentat asupra unui grup de turisti. Am ajuns la Hurgada dupa sase ore obositoare, trei sticle cu apa si tone de cartofi prajiti. Am fost surprinsa sa descopar o statiune pustie, formata din contraste: hoteluri de 5 stele langa gropi imense de gunoi, in mijlocul unor pustietati. Cairo e si el un oras al contrastelor. Periferia arata jalnic, dar pe masura ce te apropii de centru, peisajul e superb. N-am ratat, desigur, bazarul: foarte aglomerat, dar plin cu tot felul de bunatati. Mi-a placut mult o camasa de bumbac pe care mi-am cumparat-o cu zece dolari si pe care am facut-o cadou fratelui meu. La insistentele vanzatorilor am mai cumparat doua perechi de cercei de argint, lucrati frumos si foarte complicat, pe care am cheltuit 20 de dolari. Cel mai mult mi-au placut, in Egipt, bazarul, piramidele (spectacolul piramidelor mi s-a parut foarte scump - 25 de dolari, parca). La minusuri as trece hotii, mizeria si mancarea prea grea (oamenii de acolo nu supravietuiesc fara carne, pe care o prepara in toate felurile, si cartofi prajiti.