Miercuri, 22 octombrie. Seara mohorata, cu ploaie mocaneasca. Subsolul unei cladiri de pe strada Blanari. O adunatura stranie, de indivizi invesmantati in negru, prevazuti cu lanturi, tinte si Miercuri, 22 octombrie. Seara mohorata, cu ploaie mocaneasca. Subsolul unei cladiri de pe strada Blanari. O adunatura stranie, de indivizi invesmantati in negru, prevazuti cu lanturi, tinte si belciuge, cu testele rase sau impodobite cu creste amenintatoare, multi dintre ei purtand tricouri cu chipul bizar al aceluiasi personaj. Sa fie o secta satanista? Sa puna ei la cale o sedinta de spiritism? Au in plan sa distruga orasul, otravindu-i conductele de apa potabila? Nicidecum. Acesti pusti teribili (majoritatea liceeni) ajunsesera la locul faptei manati de admiratia pentru un star rock. Brian Warner in catastifele oficiale, Marilyn Manson pentru scena si fani. Fericita ocazie cu care multimea navalise in Club A a fost lansarea volumului "Apocalipsa dupa Marilyn Manson", semnat de Miron Ghiu-Caia si aparut la editura Humanitas. Povestea unui poet al timpului sau, care a renuntat la lirismul zaharisit pentru verbul dur si la imaginile idilice pentru cele socante. Un inger cazut care cresteaza pielea groasa a realitatii, de sub care tasnesc nu fluide inmiresmate, ci lichidele injectate cu acele septice ale dezamagirii. O intreaga generatie tanara se regaseste in versurile lui intunecate, in rockul lui depresiv, dar incarcat de mesaj. Astazi nu mai poti convinge, se pare, daca nu sochezi, iar Manson stapaneste perfect aceasta arta. Omul nostru recurge la kitsch si grotesc pentru a fi ascultat. Daca aceleasi mesaje le-ar fi venit dinspre cineva dragut si insipid, adolescentii n-ar fi catadicsit nici macar sa le respinga: le-ar fi ignorat si atat. "Blasfemiile" lui Manson au miez, vorbesc despre un iad in care tinerii se regasesc. Desfiinteaza cu sarcasm mituri precum cel al vedet