Continentul craiovean
Povestea vietii lui Zoltan Crisan, asa cum ne-o inchipuim noi, incepe fara inceput si se sfarseste fara sfarsit. Cunoastem, de fapt, doar 10 ani dintr-o viata pe care am stramtat-o cu buna stiinta. Am croit un costum minuscul si l-am tras grabit peste papusa pe care am obligat-o sa ne delecteze. Nu facem cu fotbalistii altfel decat cu modele. Intre 1974 si 1984, Zoltan Crisan a fost intr-adevar ceea ce ne-am dorit: vedeta, senzatie, agitatia neincetata de care aveau nevoie ochii nostri setosi. Mai mult decat atat, Crisan a trait 10 ani de fotbal complet in cea mai daruita echipa pe care a avut-o Romania: Universitatea Craiova. Nici despre echipa nu stim mai mult decat despre Zoli Crisan. E drept, s-a scris mult despre Craiova, dar s-a scris stramb.
Tratata cu raceala dictata de haita care construia simultan Casa Poporului si fotbalul de partid, Craiova a ramas un astru ascuns sub o eclipsa provocata, un continent acoperit decupat din toate hartile cu circulatie aprobata. Inramata in gazetaria si poezia tractorista a lui Adrian Paunescu, Universitatea Craiova a fost falsificata ca o galerie de arta surprinsa noaptea de un pompier cu vopsea in furtun. Una peste alta si toate peste vazul nostru, Craiova a devenit cel mai denaturat produs necunoscut al vietii publice romanesti. O valoare rara, batuta cu fraul la Bucuresti si trasa de lat prin tara de un sef de circ cu gura mare si onoarea mica. Aceasta echipa a jucat, cand si cum a putut, cu o forta si o inspiratie ce au rasturnat de cateva ori lespezile definitive ale anilor 80: rutina, resemnarea, degradarea consimtita. Iar in aceasta echipa fara cusur a jucat Zoltan Crisan si n-a jucat oricum.
Profesii extreme
Extrema dreapta? Da, dar nu tocmai dreapta. Probabil cea mai neinteleasa parte a anilor petrecuti de Crisan la Craiova si la Nationala e lipsa lui de linearita
