Acum, cand a adoptat agenda euro-atlantica a fostei CDR, PSD, mostenitorul agresivului FSN din primii ani '90, plateste cultul mediatic al lui Antonescu, menit atunci sa anihileze riscul, altminteri inexistent, al reintoarcerii monarhiei, cu o politica de mare agresivitate fata de Regele Mihai. In aceste raspunsuri de la sondajul Gallup apar rezultatele tuturor manipularilor in trist stil comunist din primul regim Iliescu (pe cand Uniunea Sovietica nu se destramase inca si omul care detine de peste un deceniu capitalul maxim de putere politica in Romania inca privea intr-acolo, fara macar sa-i treaca prin minte ca va veni o vreme cand Washington-ul si Bruxelles-ul vor fi capitalele unde se va stradui sa spuna "cine suntem si ce vrem"). Incepand cu campaniile contra minoritatilor, continuand cu sprijinul acordat pe fata publicatiilor extremiste, menite sa distruga imaginea publica a adversarilor din zona politica si mediatica si terminand cu refuzul constant de a informa si educa populatia printr-o televiziune utilizata pe atunci doar ca instrument politic, PSD de ieri, sub vechile lui denumiri (FSN, FDSN, PDSR), a mentinut populatia intr-o precaritate informationala, populata de clisee de propaganda ceausista. Mai mult ca sigur ca oamenii care s-au exprimat in septembrie 2003 pentru o dictatura militara nu au reprezentarea ei exacta, dar isi canalizeaza in aceasta terminologie necunoscuta frustrarile. Ei sunt nostalgicii (mai numerosi decat credem) ai epocii Ceausescu: cei care cu adevarat o duceau mai bine atunci sau macar nu erau frustrati de cei care, sub vazul lor, o duc bine azi.

Cred ca o responsabilitate in aceasta confuzie are si nearticularea unui discurs public coerent, structurat pe mentalitati occidentale. In aceasta furie imitativa, in aceasta noua epoca de forme fara fond - mod clasic prin care se realizeaza, la mari intervale, modernizarea