Manastirea de pe ape calde - . Izvorul Miron. Ridicata in Banat, langa un izvor tamaduitor descoperit de marele patriarh Miron Cristea, Manastirea "Balta Calda" cuprinde destul mister cat sa infierbante credinta. Zeci de oameni au venit acolo bolnavi si-au plecat pe picioare. Ceata si liniste. In anumit...

Manastirea de pe ape calde -

Izvorul Miron

Ridicata in Banat, langa un izvor tamaduitor descoperit de marele patriarh Miron Cristea, Manastirea "Balta Calda" cuprinde destul mister cat sa infierbante credinta. Zeci de oameni au venit acolo bolnavi si-au plecat pe picioare

Ceata si liniste

In anumite dimineti friguroase, din pamantul negru al manastirii iese un abur straniu si alburiu. Un abur ca un fum selenar, strecurandu-se incet prin crapaturile gliei, ridicandu-se in coloane inalte in jurul bisericii si-al chiliilor calugaresti. "Parca fierbe pamantul" zic pelerinii ajunsi pana aici. In acele dimineti, manastirea nu doar ca nu se vede. Nici nu se aude. Taram incremenit, alb, spectral, departe de orice zgomot lumesc. Treci ca purtat de nori pe sub o poarta maramureseana, schelet negru, urias, rastignit in mijlocul ceturilor, si te pomenesti pe o alee lunga, careia nu-i zaresti capatul si nu auzi in stanga si-n dreapta decat un clipocit rar de apa... Apa. Atat. Intr-adevar, pe apa stau oamenii si zidurile manastirii banatene "Izvorul Miron". Dedesubtul lor fierb izvoare, nenumarate izvoare, asemeni unor serpi argintii ce se tarasc, la mica adancime, sub crusta pamantului. O intreaga imparatie de ape vesnic calde, pe care calugarii le-au adunat in bazine largi, elegante, de-o parte si de alta a aleii de intrare, apoi le-au umplut cu pesti si cu sute de nuferi albi. Apele termale se intind numai atat cat tine manastirea. Dincolo de portile ei, pamantul devine iarasi stancos si uscat, ca de altminteri peste tot aici