Ni se atragea deci atentia diplomatic ca nu am facut toate reformele promise. Mai directa a fost Anne Kruger, prim-director general al FMI, care a precizat ca Fondul a acceptat patru derogari de la programul negociat. Ele priveau rezerva valutara, considerata neacoperitoare fata de nivelul importurilor; tiparirea in exces a leilor de catre BNR, intarzierea privatizarii BCR si absenta reformelor din domeniul utilitatilor publice. Privind dincolo de aceste derogari si recomandari, descoperim un tablou economic precar, care justifica un semn de intrebare cu privire la indulgenta FMI. Cum Fondul este practic controlat de Statele Unite, iar Administratia Bush ne-a declarat economie de piata functionala mult inaintea Uniunii Europene si in ciuda evidentelor, este firesc sa cautam o explicatie in interesele Washington-ului in Balcani nu numai dupa 11 septembrie, dar mai ales dupa ocuparea Irakului. Lasandu-i insa pe americani la o parte, sa ne urmarim propriile interese si sa ne amintim care era rostul supravegherii FMI si cu ce ar fi trebuit sa ne alegem la incheierea acordului. Era vorba, pe scurt si simplificand considerabil, de instaurarea disciplinei fiscale si financiare si eliminarea pierderilor, ceea ce ar fi trebuit sa duca la insanatosirea economiei romanesti. Nu este nevoie sa fii un mare economist ca sa-ti dai seama ca ne-am ales in mare masura cu cifre si artificii contabile.

Mai mult, romanii au platit din buzunarul propriu si cu sanatatea lor succesul guvernului la Washington: surse demne de incredere sustin ca faimosul excedent de 15 mii de miliarde de lei al Casei Nationale de Asigurari pentru Sanatate a fost de fapt trecut in scripte ca venit la buget si folosit pentru a reduce deficitul pana la un nivel acceptabil pentru FMI. La randul lor, bugetarii - mai ales medicii, profesorii si functionarii publici - au primit salarii de mizerie, pentru a