- Editorial - nr. 211 / 28 Octombrie, 2003 Motto: "Cu dreapta sa ne ocrotesti, Puternic Dumnezeu, A noastra stea pe bolti ceresti Luceasca-n veci de veci". Nimic nu e mai potrivit sa fie asezat in capul cuvintelor din randurile care urmeaza decat aceste versuri din "Imnul ASTREI"! Traitori aici, in Gradina Maicii Domnului, cu gandul la inaintemergatorii fauritori ai istoriei si ai ASTREI, la cei din transeele jertfei si din matca viforelor vietii, noi, fii ai unor vremuri situate, nu o data, sub semnul fatalitatii , ai unui popor de atatea ori vandut, abandonat, tradat, jefuit la aceste Porti ale Rasaritului, am invatat suferinta rabdarii si tacerea intelepciunii. Ceas de ceas, viata inaintasilor identificandu-se cu jertfirea zilnica, cu apararea si mantuirea fiintei nationale, dar si cu "munca roditoare", s-a situat, dupa expresia lui Ion Lupas, sub semnul triadei care a jalonat si existenta ASTREI, nascuta din solidaritate nationala: limba, legea si mosia, trei puteri care dau dainuire vetrei stramosesti. Sub aceasta triada, binecuvantata, a inaltarii unui neam, ardeleanul, acel gand dus pana la capat, in viziunea filosofului si poetului Lucian Blaga, asezat mereu sub viscolele vremurilor si ale urgiilor, si-a inaltat "cetatea maririi" si "cladirea biruintei". Limba e viata neamului nostru, "frumoasa ca o duminica", in viziunea lui Nichita Stanescu. Ea este candela dainuirii neamului. Legea stramoseasca, cu tot ce cuprinde ea, este taria noastra. O spunea atat de frumos si George Cosbuc: "O lege avem, strabuna,/ Prin veacuri de furtuna/ Ea n-a putut s-apuna/ Strivita de pagani,/ Ne-a fost Cel Sfant tarie:/ Si-n veci o sa ne fie, / Sus, inima, romani!" Mosia este zid si izvor al drepturilor noastre. Mereu sub dangatul clopotelor venind din adancurile radacinilor si din asezamantul legii parintilor nostri, pamantul acesta romanesc, prin rodul revarsa