La o editie de anul trecut a emisiunii Marca inregistrata, tema centrala era grupul Vacanta Mare. Discutia pleca de la reclamele pe care Mugur &Radu le facusera pina atunci si ajungea la generalitati cum ar fi inevitabila „ce parere aveti despre umorul de tip Vacanta Mare?“, intrebare pusa mai multor oameni din industria publicitatii. Si cum la capitolul asta raspunsurile erau unanim defavorabile, realizatorii l-au sunat si pe subsemnatul, fan declarat al duetului comic, ca sa echilibreze cit de cit balanta...

Cind m-am intilnit cu Andi Moisescu si echipa lui, am incercat sa expun in fata camerei, mai mult decit o opinie de Cismigiu, o mica teorie privitoare la transformarile prin care a trecut un fost grup studentesc de satira, devenit apoi grup profesionist de umor, fasonat ulterior pe specificul show-urilor TV, reformulat dupa aceea dupa calapodul cinematografic (filmul Garcea si oltenii, ultima isprava a „vacantierilor“, era pe atunci subiectul zilei).

Cum prin (aproape toate) aceste prefaceri trecusera si Divertis, si Voua, si grupurile de comici agregate de catre Florin Calinescu in ansamblul din jurul Chestiunii Zilei, ma straduiam sa gasesc o particularitate a Vacantei Mari... Am spus – ceea ce cred si in continuare – ca acest grup a cautat dintotdeauna sa fie mai aproape de umorul de tip urban, chiar suburban, acel gen de folclor foarte viu si foarte productiv, pe care il prelucreaza in vechea traditie a povestitorilor hitri, cu actualizarile de rigoare... L-am facut pe Garcea urmasul de la oras al lui Nea Marin... Incercam totodata sa imi apar favoritii de comparatiile, intotdeauna injuste pentru ei, cu marea scoala a comediei romanesti, a revistei, a umorului televizual din vremea lui Caragiu, Cotescu etc. Voiam sa ii conving pe telespectatori sa schimbe paradigma inainte de a face judecati: anume de la marea cultura, cu caracter ofici