- Cultural - nr. 211 / 28 Octombrie, 2003 Prutul, apa despartitoare de frati, ni se arata privirii, la punctul de frontiera Sculeni, asa cum il stiam in reprezentarile de altadata ramase in acele intoarceri in memorie. Curgerea domoala, neagra parca, precum un sarpe adormit, el pare suparat ca, incetul cu incetul, pe zi ce trece, nu isi pierde nefastul rol, de nimeni dorit, al locului in care harta si pamantul Romaniei Mari sunt rupte in doua, despartind fratii de acelasi sange si de aceeasi limba. Totusi, de la trecuta noastra vizita in Basarabia, din octombrie 2001, ceva parca s-a schimbat: a disparut ostilitatea aceea fatisa, ostentativa a vamesilor "moldoveni", creata de vederea cartilor numeroase pe care le duceam Basarabiei, iar orele multe ale obstructiilor si asteptarilor "plani- ficate" de atunci s-au redus, de data aceasta, la o jumatate de ceas. Functiona acum bine pana si calculatorul, care atunci, in octombrie 2001, refuza sa bata litera "l", a scazut si seria pe "biruri" care trebuiau platite in dolari, si ostilitatea fatis afisata. Pe atunci, tonul discordiei il dadea domnul Ion Morei, "moroiul", prin tafnele si para pe la portile organismelor europene, referitoare la "expansionismul romanesc". De data aceasta, alde Andrei Naguta, Stefan Stepaniuc, Alexei Tulbure… tulburau, zadarnic apele pe la Consiliul Europei. Alte vremuri, alti oameni, parca aceleasi probleme si metehne, doar altfel receptate de populatia basarabeana. In lipsa benzinei de atunci, aruncata pe focul mocnit intretinut de o diversiune, unii si-au dat seama ca, intr-adevar, suntem frati, iar declaratia domnului Tulbure, la Consiliul Europei, facuta cu putin timp in urma, nu mai avea acelasi efect distructiv. Rand pe rand, sub cernerea de lamaie a luminii de octombrie poleind dealurile, raman in urma sate intr-adins botezate aici cu nume rusesti - Elisavetovskaia, de pilda - care, d