Dintre pictorii documentaristi care au vizitat Principatele Romane in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, contele Amedeo Preziosi este, poate, figura cea mai insolita. Nobil italian din Malta, Amedeo Preziosi (1816-1882) a fost atras inca din tinerete de universul fascinant al Orientului, de coloritul sau viu pe care il va eterniza in opera sa de acuarelist si desenator. Ajuns la Paris pentru a studia Dreptul, Preziosi nesocoteste dorintele tatalui sau si se inscrie la École des Beaux-Arts, unde continua studiile de pictura incepute in copilarie. Dupa terminarea studiilor, tinarul pictor pleaca la Stambul, oras in care va ramine pina la sfirsitul vietii si unde, datorita indeminarii deosebite de a evoca locuri si oameni, va dobindi o binemeritata recunoastere. Aprecierea de care se bucura Preziosi in epoca este demonstrata de faptul ca in pavilionul Turciei, prezentat la Expozitia Universala de la Paris din 1867, lucrarile sale au ocupat un loc important.
Cele doua vizite ale contelui Preziosi in tara noastra, din 1868 si 1869, au reprezentat urmarea fireasca a invitatiilor adresate pictorului de catre principele Carol I. Acuarelele realizate de Preziosi in Bucuresti si pe parcursul calatoriilor alaturi de principe dezvaluie cu pregnanta figuri, fapte si scene tipice ale acelor vremuri, constituind un adevarat izvor documentar. Din pacate, dupa moartea lui Preziosi, interesul pentru opera acestuia a scazut dramatic. In Romania, cercetari privind activitatea lui Preziosi au fost realizate abia la mijlocul anilor ’40. Studiilor lui Al. Busuioceanu i-au urmat cele ale lui G. Oprescu si ale lui Marin Nicolau-Golfin, carora li s-au adaugat diverse articole.
Ii revine istoricului si criticului de arta Adrian-Silvan Ionescu meritul de a prefata albumul Preziosi in Romania, aparut anul acesta la Editura Noi Media Print. Pe linga importanta tex
