Anumite statistici arata ca romanii frecventeaza barurile si cluburile mai mult decat alte popoare din Europa. Chiar si carciumile. Chestia asta e similara cu privitul la televizor, caci am auzit ca si aici suntem pe unul dintre locurile fruntase, mai cu seama ca multi dintre noi nu mai au locuri de munca ori sunt prea comozi ca sa si le obtina si s-au transformat in consumatori de cultura de fotoliu. Pentru toate aceste vicii colective sa fie de seama spiritul latin si balcanic, sa fiarba atat de tare sangele in vinele carpatine ale bravului nostru popor? Colindand satele dobrogene, am avut de multe ori prilejul sa-i vad, la prima ora a diminetii, atunci cand soarele mangaie biserica, vila primarului si cladirea ruinata a CAP-ului - cele mai inalte cladiri ale catunului - pe bravii fii ai satului semnand condica la carciuma satului. Lasand in grija altora analiza profunda a acestui fenomen, trebuie sa marturisim ca multi dintre noi mutam experientele socializante in localurile orasului. Constanta e plina de tot soiul de localuri, mai mult sau mai putin reusite, toate cu pretentia de a cuceri cat mai multi clienti. Pe toti daca se poate! Prea putine baruri, restaurante, cluburi au grija ca ambientul si servirea sa ii determine pe clienti sa revina. Caci, in general, bautura si mancarea sunt aceleasi peste tot, calitatea serviciilor fiind cea care face diferenta. Personal, nu imi pot explica de ce exista atat de multe locuri in Constanta unde patronul nu se ingrijeste de conditiile minime pe care le solicita orice client. Am urmarit amuzat o dezbatere in care un fost secretar de stat de la Ministerul Turismului se straduia sa acrediteze ideea ca in turismul litoral romanesc serviciile sunt la inaltime, raportul calitate-pret putand concura cu ofertele similare din orice alta tara. In schimb, nu pot sa pricep cerbicia unor patroni de localuri care refuza, chiar si dupa