- Social - nr. 214 / 31 Octombrie, 2003 Dreptul asupra pensiei de invaliditate il au persoanele care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de a munci, in urma unor accidente de munca, boli profesionale, TBC _ ului, alte boli obisnuite sau accidente care nu au legatura cu munca. De asemenea, acelasi drept il au si marii mutilati, ca urmare a participarii la Revolutia din 1989, dar acestia trebuie sa faca dovada ca aveau calitatea de asigurat si pana in decembrie 1989, precum si cei care nu mai au calitatea de asigurat la data instalarii invaliditatii, dar indeplinesc conditiile impuse de lege. Incadrarea intr-un anumit grad de invaliditate se face numai pe baza deciziei medicului specialist in domeniul expertizelor de gen si recuperarii capacitatii de munca. Stagii de cotizare Cei care si-au pierdut capacitatea de munca in urma unei boli obisnuite sau accidente fara legatura cu munca, stagiul de cotizare se prezinta astfel: sub varsta de 25 de ani _ 5 ani de cotizare, intre 25 si 31 de ani _ 8 ani de cotizare, intre 31 si 37 de ani _ 11 ani, intre 37 si 43 de ani _ 14 ani, intre 43 si 49 de ani _ 18 ani de cotizare, intre 49 si 55 de ani _ 22 de ani, iar cei peste 55 de ani trebuie sa fi cotizat 25 de ani la fondurile publice de pensii. In cazul in care calitatea de asigurat a existat si pana la data ivirii invaliditatii sau in conditii de handicap preexistent acestei calitati, stagiul de cotizare obligatoriu este de cel putin jumatate din cifrele anterioare. Daca invaliditatea s-a instalat ca urmare a unui accident de munca, a unei boli profesionale, a TBC _ ului, in timpul si din cauza indeplinirii obligatiilor militare legale sau in urma participarii directe la Revolutia din 1989, avandu-se, totusi, calitatea de asigurat, nu este necesara realizarea nici macar a unei zile de cotizare. Demn de adaugat este si faptul ca pensionarii i