Instituţia Dezvăţului Contează neapărat Cum înveţi? Ce înveţi? Cînd înveţi? sau Unde înveţi? Eu cred că am ajuns mai degrabă la nivelul de civilizaţie în care ar putea să funcţioneze şi ar fi necesar să funcţioneze Instituţia Dezvăţului. Îmi imaginez o anume cuminţenie, o anume aşezare a întregii arhitectonici a existenţei noastre, care autoconstatîndu-se în deplinătatea ei, să-şi inventeze Firescul. Căci ce este Firescul dacă nu o racordare, dacă nu o externare a integralităţii, dacă nu un răgaz pli? Vreau să spun că pînă acum nu am învăţat decît Discriminarea, primarea unor lucruri în faţa altora, nituirea precipitată a unor oarecare convingeri. Am 17 ani şi simt că am învăţat ceea ce trebuie neapărat ştiut; trăiesc în mijlocul a miliarde de oameni care învaţă incredibil de repede ceea ce trebuie neapărat să se ştie. Întotdeauna am avut impresia sau poate chiar convingerea că Lumea a căzut în eroarea Timpuriului; mereu am senzaţia că e prea din timp (altfel cum s-ar justifica prejudecăţile?). Am nevoie acută de răbdare, de chibzuirea absolută dinaintea iniţierii; am nevoie de o şcoală a dezvăţului, de acele cursuri de decojire a embrionului prejudecăţii. Simt că sînt învăţată să mi se fure ceea ce ar trebui să aflu, simt o reală deobiectivizare a viitorului meu de către o subiectivitate care (vai!) nu e a mea... Trebuie să învăţ foarte repede, să aleg foarte repede, să aflu foarte repede, de parcă ar exista o interdependenţă hotărîtoare între Principiul Absolut şi limita mea biologică. Nu mă pot împăca cu ideea că trebuie să învăţ să-mi împămîntenesc cît mai grabnic anonimatul, nu mă pot obişnui cu gîndul că la capătul adevăratei performanţe se află o halucinantă medaliere guvernamentală. Astăzi, a cunoaşte adevărul înseamnă a cunoaşte Minciuna - căci trebuie să recunoaştem că Minciuna şi-a cîştigat adevărul ei; l-a cîştigat prin coerenţă, prin permanenţă, p