"Lumeee, lumeee....! Absolut extraordinar! Priviţi ceea ce nimeni n-a mai văzut! Priviţi acest pieptene! Atingeţi-l doamnelor şi domnilor! Acest pieptene este unic! Este de neînchipuit! Uitaţi-vă la el! Partea cu dinţi rari este făcută pentru oamenii cu păr rar! Partea cu dinţi deşi este special concepută pentru cei cu părul des! Şi ca noutate absolută, partea fără dinţi a fost proiectată pentru oamenii cu chelie!" Aşa te îmbie, acum numai din cărţi, geniul vînzătorului ambulant care te putea face să cumperi apă cu sulf pe post de poţiune a dragostei şi foiţe de mică pe post de seminţe de diamant. Nu pentru că reclama cu "Citiţi cu atenţie eticheta produsului", ar fi asasinat şarlatania în România. Ea se desfăşoară mai departe, dar lipsite de spectaculos, în locurile din Bucureşti care au darul de a lua în braţe mari aglomeraţii de popor. Din pieţele din Ferentari pînă la Piaţa Unirii sau Bulevardul Magheru, trecînd fireşte prin Obor, oamenii se păcălesc zilnic, cu produse de proastă calitate. Unele sînt ţepe date cu bună ştiinţă de indivizi interlopi, care vînd parfum Te-miri-ce-naiba-o-fi, în sticluţe de Gucci. Altele sînt ştifturi aduse de prin Republica Moldova, Bulgaria sau culese din propria casă de nişte amărăşteni pentru care acest comerţ reprezintă o sursă mizeră şi vitală de venit. Chiloţii bulgăreşti sînt vînduţi la 15 mii drept chiloţi bulgăreşti. Nişte pantofi purtaţi vreo 5 ani, la 80 de mii de lei, pe post de pantofi purtaţi 5 ani. Vînzătorii ambulanţi stau în gecile lor lor terne, în frig. Feţele şi mîinile lor fac economie de expresivitate. Şi amărîţii şi bandiţii îşi strigă marfa pe tonuri joase, cu guri parcă îngheţate. Pe de-o parte, de teama Poliţiei. Pe de alta pentru că pe cumpărători nu-i interesează calitatea şi nu trebuie să fie momiţi. Ei fac cu bună ştiinţă un pact al mizeriei la preţ avantajos. Bulevardul Magheru abundă în magazin