I -am spus mai ieri, la o staţie PECO, unui benzinar care îmi punea benzina în rezervor că am citit că la primăvară se vor privatiza. S-a uitat la mine cu un rece ochi de mort şi mi-a spus ceva ininteligibil şi duşmănos şi mi-am dat seama că nu l-am complimentat. Dimpotrivă. Ehe, dragilor, sîntem la o cumpănă! La un moment de răsturnare a situaţiei în chiar adîncimea societăţii româneşti. Au trecut mai bine de zece ani ca să ajungem aici. În următorii doi, trei ani vom intra cu toţii la patron, ne place, nu ne place acela va fi momentul în care România va fi alta: mental, social, psihomotor şi psihoistoric. Sînt convins că după răsturnarea aceea, după ce lumea românească se va fi angajat la patron, cum zisei, vom practica un capitalism viguros. Cred asta; o să treacă toate bombănelile, frustrările, ura pentru ăla care are, capra vecinului va putea să pască mai în voie, iar ţapul ispăşitor va avea mai puţin de îndurat din motive extranee, ca să mă exprim exotic. Nu vom fi elveţieni, ar fi şi păcat să fie aşa, nu vom fi neapărat "europeni de nicăirea", după cum se speria cîndva Octavian Paler, vom fi "tot acilea", tot cu ale noastre, numai că vom fi la patron şi asta va fi a doua mare revoluţie de după aceea din decembrie '89. De asemenea, cred că, din păcate, nu este cu putinţă la noi, ca şi în tot estul european, să ajungem degrabă la un capitalism cu prea puternice accente sociale, şi asta în ciuda vorbăriei social-democrate a guvernanţilor. Nu se poate pentru că asta e situaţia: sîntem mai atractivi faţă de economiile occidentale doar pentru că aici la noi nu există, şi nu va exista multă vreme, capitalism cu faţă umană. Asta înseamnă că nu vom avea salarii mari, că patronii nu vor fi extrem de îngrădiţi în ale lor, că exploatarea va produce creştere economică. E bine sau e rău în astă daraveră istorică? Eu, deoarece nu sînt politician, îmi pot permite să fi