Se poartă halate albe şi papuci de casă sau şlapi. Ar trebui să se poarte măşti pentru faţă şi mînuşi de cauciuc. Curăţenia ar trebui să fie exemplară. Pe jos, e un linoleum scorojit, pe pereţi faianţă, pe alocuri cenuşie, pe alocuri lipsă. Se presupune că sistemul de iluminare electrică ar trebui să fie bine pus la punct. Cîteva neoane pîlpîie, coridoarele sînt pe jumătate scufundate în beznă, prin ferestre lumina zilei e opacă, prăfuită. La fel de prăfuite sînt maldărele de hîrţoage care duc la bun sfîrşit diferitele teme de cercetare propuse, pentru a se justifica banii de la buget. Rapoarte întocmite cu meticulozitate, dosarele pline de date şi tabele zac în sertare sau în "arhivă" pînă cînd se mai anunţă o conferinţă naţională sau internaţională pe alte teme date, iar pentru participarea "piloşilor", preferaţilor şefilor, se mai alocă nişte bani din fondurile instituţiei, se mai scoate la lumină vreo "lucrare" la care "s-a muncit" un an, doi, depinde de gradul de dificultate al problematicii respective. Temperatura ar trebui să fie constantă, în jur de 23 de grade Celsius. Nu există aer condiţionat. Vara, cînd e caniculă, un arhaic sistem de ventilaţie se pune în funcţiune. Cu greu, teromometrele de interior coboară sub 30. Mihai H. a absolvit Politehnica, Secţia de electronică, după care nu i-a luat prea mult timp ca să-şi găsească un job. Îşi dorea sincer să lucreze în cercetare, aşa că nu s-a interesat pe la diferite firme şi nici n-a răsfoit anunţurile de la "mica publicitate". S-a dus pur şi simplu, cu patalamaua în buzunar, la Fabrica de Circuite Integrate de la Băneasa şi a întrebat dacă nu mai e vreun post liber. Pe vremea aceea, acum vreo patru ani, posturi erau cu duiumul, căci "migraţia" masivă către Vest a celor mai buni specialişti era în plină desfăşurare. După ce Mihai s-a angajat, pe un salariu de vreo trei milioane, "posturile libere" au