interviu cu Anca OROVEANU, director ştiinţific la Colegiul "Noua Europă"

Este NEC-ul un institut de cercetare? NEC-ul este un institut de cercetare, dar nu unul convenţional. În primul rînd, nu este bugetar: în România asta e ceva neobişnuit, nu şi în alte locuri. Dar nu este nici privat; el este invenţia fondatorului său şi continuă să fie inspirat de el, dar nu e proprietatea sa. Institutul există, în principal, prin fonduri provenite de la fundaţii străine. Acest statut nonguvernamental, nonbugetar al institutului n-ar fi trebuit să împiedice forţe locale să contribuie la funcţionarea lui, în măsura în care îl consideră util. Asta nu s-a întîmplat decît într-o formă "negativă", şi anume prin scutirea de taxe a burselor pe care le primesc studenţii. NEC-ul mai este neobişnuit în contextul local prin faptul că nu este un institut de strictă specialitate. Aici avem de-a face cu o multitudine de domenii. Definiţia este "umanioare şi ştiinţe sociale". Sîntem receptivi la proiecte din ştiinţele exacte şi naturale numai în măsura în care cercetătorii sînt interesaţi de aspecte filosofice şi implicaţii de ordin teoretic. Nici nu sîntem în măsură să oferim facilităţi precum laboratoare de cercetare. În aceste două sensuri, NEC-ul este neobişnuit în raport cu institutele clasice de cercetare; la asta se adaugă şi faptul că el nu are un personal de cercetare angajat pe termen lung. Dar vocaţia lui este cercetarea. Oferă NEC-ul un model diferit de de cercetare? Colegiul "Noua Europă" s-a configurat pe modelul institutelor de studii avansate din alte ţări,cele mai celebre fiind Princeton sau Stanford, iar un exemplu mai apropiat fiind Wissenschaftskolleg zu Berlin, care a fost într-un fel "moaşa" Colegiului. Ideea de burse pe o perioadă finită, pe un an de obicei, s-a născut înăuntrul acestui tip de model şi nu presupune o contradicţie cu ideea de cercetare în sen