Cinefilii vor avea cel mai mult de profitat de pe urma victoriei zdrobitoare a lui Arnold Schwarzenegger în California: în anii ce vor urma o să fie mai puţine filme proaste. Vremea "Terminatorului" s-a sfîrşit; acum trebuie să se arate "Guvernatorul". În campania electorală, pe care a finanţat-o din fonduri proprii cu zece milioane de dolari, vedeta de cinema a folosit doar prenumele: tuturor le era clar că Arnold îl va învinge pe adversarul său, Gray. Chiar dacă adversităţile dintre cei doi au fost înscenate într-un spectacol mediatic: era o luptă între charismă şi birocraţie. Max Weber a definit, în contextul tipurilor de guvernare legitime, forma raţională şi forma charismatică.

Guvernare raţională -

guvernare birocratică Guvernarea raţională se întrupează pe tărîmul birocraţiei: ea urmează, supusă, nişte reguli, stabileşte o administraţie care este independentă de persoane şi este atentă la îndeplinirea obligaţiilor în timpul mandatului. Trăsătura dominantă de caracter a acestei forme de guvernare este lipsa de patimă cu care sînt conduse treburile politice. Guvernarea charismatică, dimpotrivă, îşi trage legitimitatea tocmai din conducerea pătimaşă a chestiunilor politice. "Stă scris - iar eu vă spun!", acesta e motto-ul lor. În California, Gray a fost înlăturat pentru că era prea mult şi prea puţin birocrat. Era un superbirocrat rece, care a pierdut total legătura cu electoratul său. Să triplezi, în ţara autostrăzilor cu şase benzi, impozitul pe automobil este un gest de sinucidere politică. În acelaşi timp, guvernatorul înlăturat din funcţie a fost un anti-birocrat: guvernarea Californiei a fost în mare măsură influenţată de interesele de grup. Gray Davis a fost comparat cu un driver de formula 1: nu se vedea ce are de gînd să facă deoarece drumul era împînzit cu panouri publicitare.

Ora outsider-ului Împotriva super- şi antibi