Patru zile de film romanesc - iata o adevarata premiera, de care arta cinematografica de pe aceste meleaguri nu a mai avut parte de ani buni. Anul acesta, insa, pare sa fie unul de mari schimbari in Patru zile de film romanesc - iata o adevarata premiera, de care arta cinematografica de pe aceste meleaguri nu a mai avut parte de ani buni. Anul acesta, insa, pare sa fie unul de mari schimbari in domeniu: in vara a fost reinviat Festivalul tinerilor realizatori de film de la Costinesti, iar in aceste zile se afla in plina desfasurare Gala filmului romanesc, initiativa pe care Centrul National al Cinematografiei isi doreste sa o transforme intr-o intamplare anuala, care sa prezinte productiile finalizate in anul respectiv. Problema de care sufera ambele manifestari dedicate cinematografiei romanesti este aceeasi care afecteaza toate marile evenimente din cultura romaneasca: indiferent cand si cui ii vine ideea, organizarea propriu-zisa este incropita in ultimul moment. Bugetul e fixat pe ultima suta de metri, selectia se finalizeaza abrupt, cu cateva zile inainte de inceperea evenimentului, invitatii din strainatate sunt putini sau deloc, pentru ca programul lor e fixat din timp, nu ca la noi, iar promovarea nu are decat de suferit. "Modelul organizatoric romanesc", daca poate fi numit asa, este avortat din start, iar drama este aceea ca nici in timp el nu se modifica - din inertie, din indiferenta, din incompetenta sau din cine stie ce alte motive cu specific autohton. In plus, aceste momente festive se mai si faulteaza unele pe altele, organizatorii lor netinand seama de faptul ca publicul interesat de ele este acelasi, iar mass-media nu le poate urmari simultan. Partea plina a paharului consta in aceea ca atat spectatorii, cat si presa de specialitate pot urmari, in mod coerent, rezultatele investitiei din bani publici in productia de film romanesc. Nu ca ar putea