Balzac şi micuţa croitoreasă chineză, despre care am scris aici şi care a apărut în româneşte la Editura Polirom, a fost un mare succes internaţional. Dai Sijie, cunoscut înainte doar în ipostază de cineast (şi-a adaptat, de altfel, şi propriul roman), se dovedea, la întîia lui carte, un prozator inventiv şi inteligent, scriind într-o franceză de o remarcabilă fluenţă. Romanul, dincolo de frumoasa poveste de dragoste desfăşurată pe fondul sinistru al revoluţiei culturale, arăta îndeosebi cum poţi rezista, graţie lecturii, în faţa prostiei, a fanatismului şi a presiunii ideologice. Noul lui roman, Complexul lui Di (Gallimard, 2003), este mai ambiţios, atît la nivelul compoziţiei cît şi la acela al registrelor naraţiunii. Urmărim tribulaţiile unui psihanalist, pe nume Muo, care revine în China anului 2000. Plecat la Paris, la începutul anilor '90, cu o bursă de studii, îl descoperise, după Freud, pe Lacan. Se lansează acum într-o aventură nebunească şi riscantă; vrea s-o scoată din închisoare pe logodnica lui, arestată pentru că transmisese unor corespondenţi de presă occidentali fotografii dovedind că poliţiştii chinezi practică tortura. Muo ar fi, dacă e să-l credem pe romancier, primul psihanalist chinez. Urmase la Paris, vreme de patru ani, o analiză cu o somitate în materie, un discipol al lui Lacan, doctorul Michel Nivat. Acesta nu făcea, bineînţeles, decît să asculte ceea ce-i spunea pacientul întins pe canapea; dar ceea ce particularizează această relaţie e că, o bună bucată de vreme, Muo - nestăpînind franceza - vorbea în limba lui maternă, povestind, spre exemplu, amintiri din perioada Revoluţiei culturale şi rîzînd uneori pînă la lacrimi, sub privirile - totuşi - intrigate ale Maestrului. În plus, lucru mai curînd surprinzător la cineva care vede peste tot pulsiuni şi simboluri sexuale, Muo este virgin şi i se întîmplă nu o dată să nu-şi poată contro