- Cultural - nr. 215 / 1 Noiembrie, 2003 "Sunt prea mic pentru a-i pomeni pe toti cei sacri si nu destul de mare pentru a ma masura cu cei nemasurati..." Un mai frumos omagiu, mai emotionant si deloc patetic, adus unor ilustre figuri ale teatrului romanesc (George Timica, Toma Caragiu, Vasiliu Birlic, Emil Botta, Radu Beligan, Dina Cocea etc., etc.), nu-l citim, din pacate, prea des in presa si in memorialistica ultimilor ani. Autorul acestui frumos elogiu este el insusi greu de... "masurat", pentru ca in peste 50 de ani de teatru a lasat urme adanci, de nesters, in istoria contemporana a teatrului romanesc. Cartea pe care ne-o daruieste acum este un dar din partea unui om care s-a daruit si o mai face si acum, cand a intrat binisor in randul octogenarilor. Autorul acestor randuri nu putea sa-si inchipuie ca va veni o vreme cand va colabora cu cel care i-a fascinat studentia prin creatii memorabile, ca actor si regizor al Teatrului National din Cluj. Spectacole precum "Pygmalion", "Steaua fara nume", "Viforul" lui Delavrancea, "Azilul de noapte" si atatea altele nu pot fi uitate. Fie ca regizor, fie ca interpret de exceptie, "vanatorul de fluturi" umplea salile si provoca ropote prelungite de aplauze si niciodata nu s-a multumit cu "fluturi mici"; inteligenta, sensibilitatea, talentul si cultura de inalta elevatie i-au permis sa intuiasca esenta personajului sau a piesei, promovand in scena noul si subtilul. Peste ani, mi-a suras norocul de a-l reintalni la Targu-Mures si de a ne cunoaste direct. Am regasit acelasi "vanator" pasionat, pe care timpul l-a ocolit parca, avand acelasi elan creator, aceeasi neliniste a omului "bolnav de teatru". Cine nu-si aminteste de contele Iancovici din spectacolul "Procesul Horia" de Al.Voitin, in regia lui Dan Alecsandrescu? Sau de extraordinarul Edgar din "Play Strindberg" de Dürrenmatt, in talmacirea scenica a lui Liviu Ciule