Disputa lingvistică dintre opoziţia şi puterea din România pe marginea raportului de ţară va intra în folclorul birocraţilor de la Bruxelles. O formulare nefericită şi ambiguă ("Romania can be considered as a functioning market economy once the good progress made has continued decisevely.") a dus la un întreg circ mediatic. Fraza a fost disecată ca la orele de gramatică dintr-a opta. Apoi, premierul Năstase a propus şi o traducere "cu suflet": România este considerată o economie de piaţă funcţională şi acest statut va fi confirmat prin măsurile pe care le luăm în continuare. Dar Enrico Pasquarelli, negociatorul-sef pentru România, a înlăturat voalurile diplomatice "România nu a primit statutul de economie funcţională pentru acest an". Mai puţin sufletist, funcţionarul european a pus Guvernul român amator de interpretări lingvistice într-o situaţie delicată, penibilă chiar. E greu de înţeles de ce Guvernul a supralicitat. Doar ştia că numai presiunile politice de ultim moment (amicul Berlusconi şi nu numai) schimbaseră în ceasul al doisprezecelea formularea seacă, aceeaşi de anul trecut, într-o metaforă alambicată şi mai puţin negativă. Puterea a primit cu nervozitate acest raport. Nu a existat o strategie de comunicare post-raport, deşi era clar de multă vreme că evaluarea Comisiei va deveni şi un eveniment politic important. PSD şi Guvernul au reacţionat cu un amestec de triumfalism gratuit, atacuri nervoase la adresa opoziţiei şi o invitaţie timidă la un inutil consens naţional. Cu doar o zi înaintea publicării raportului, ca măsură preventivă, Adrian Năstase s-a lansat în atacuri suburbane la adresa opoziţiei, spunînd că Traian Băsescu ar trebui pus în insectar şi studiat, iar Emil Constantinescu caută prin lada de gunoi a societăţii (din care tot scoate cazuri de corupţie a demnitarilor). Nu mai este clar dacă aceste ieşiri fac parte dintr-o strategie sau