"Faceţi-mă papă şi mă botez pe dată!" Se zice că aşa i-ar fi răspuns, mai în glumă, mai în serios, Pržtextatus, unul dintre cei mai de vază şi mai influenţi senatori păgîni din Roma, papei Damasus, care-l bătea la cap să se convertească la creştinism. De dragul puterii nemaipomenite de care s-ar fi bucurat în calitate de episcop al bisericii romane, căpetenia recunoscută a jumătate din creştinătatea Imperiului şi administrator, în numele Sfîntului Petru, al averii fabuloase adunate de biserica acestuia, Pržtextatus era gata să-şi ia ziua bună de la zeii vechimii, care de-acum nu mai erau la modă şi, mai ales, care nu mai aveau aceeaşi trecere la curtea imperială. Pe celălalt ţărm al Mediteranei, în Africa de Nord, peste numai cîteva decenii, un alt membru al elitei aristocratice din antichitatea tîrzie, Synesios din Cyrene (cca. 370-413 d. Hr.), avea să se arate mai puţin încîntat de o ofertă oarecum similară, dar nu tocmai la fel de ispititoare. Cînd cetăţenii unui oraş vecin, Ptolemais, l-au împresurat cu rugăminţi şi stăruinţi, cerîndu-i să le fie episcop, lui Synesios i-au trebuit şase luni de zile pînă să se hotărască. "Nerod ar trebui să fiu dacă le-aş fi recunoscător cetăţenilor din Ptolemais pentru că mi-au arătat atîta cinstire de cîtă eu însumi nu mă socotesc vrednic!" Astfel începe unul dintre cele mai fascinante documente ce ni s-au păstrat din antichitatea tîrzie, scrisoarea 105 a lui Synesios trimisă fratelui său Euoptios, în Alexandria Egiptului. În ciuda adrisantului cunoscut, rîndurile aşternute de Synesios erau menite altcuiva, după cum el însuşi recunoştea. Anume, autorul lor aştepta ca ele să ajungă la urechile lui Theofilos, patriarhul Alexandriei, şeful bisericii creştine din Egipt şi Lybia şi faraonul neînscăunat al Egiptului, a cărui putere l-a făcut nu o dată să pălească de invidie pînă şi pe nevolnicul basileu de la Constantinopol. Ma