Lady Skar: Să spunem că aţi avea urm. opţiuni: Să trăiţi viaţa unui geniu mereu nefericit. Eşti unul dintre cei mai inteligenţi oameni de pe planetă, însă eşti singur. Te lupţi mereu să-ţi impui ideile, uneori ai succes, alteori lumea te consideră nebun. Toată viaţa lupţi să devii mai inteligent şi mai luminat, şi, simplu spus, n-ai familie, prieteni, gagică... mori singur, dar după ce mori primeşti recunoaştere. Lumea o să te citeze şi o să se inspire din viaţa ta mii de ani de acum încolo (poate nu chiar mii, dar înţelegi). Se scriu cărţi despre tine, se fac documentare pe Discovery, chiar filme biografice. Lumea te admiră ca pe un adevărat GENIU şi numele tău rămîne scris în analele istoriei! Să trăieşti viaţa unui om comun fericit. Ok, niciodată n-ai fost cel mai deştept, dar ai fost harnic. Termini liceul, o facultate şi te angajezi undeva. Lucrezi ce lucrezi şi întîlneşti dragostea vieţii tale, după cîţiva ani vă căsătoriţi, faceţi cîţiva copii pe care trebuie să stai acasă să-i creşti şi deci nu ai cum să promovezi la serviciu. Îţi creşti copiii cu nevasta şi te strofoci să cîştigi bani să nu le lipsească nimic. Aveţi şi momente fericite dar şi probleme în familia voastră mititică. Copiii cresc şi dacă ai noroc se mută din casă. Tu rămîi cu soţia şi muriţi amîndoi în somn pe la 100 de ani, lăsînd în urma copii, nepoţi şi strănepoţi. Ai avut o familie fericită, dar niciodată nu ai ieşit în evidenţă, n-ai apărut la televizor, şi în afară de familia ta nimeni nu o să ştie că a existat vreodată un/o - înseraţi numele vostru - pe lumea asta. Ce aţi alege? a.l.ş.: a-ha, umbli cu dilema vopsită!! nici o grijă, că voi prelua tot ce se postează pe cinemagia... thnx sweet lady, wherever u r!! PoliFanAthic: Cum să spui io... dacă aş avea de ales, aş alege varianta a doua. Fără nici un dram de fericire, viaţa nu merită trăită. Deşi, teoretic vorbind, vei a