Pictorul si masinaria de vise. Exista oameni pe care zidurile vietii nu-i impiedica sa priveasca in sus, spre cer. Acolo sunt stelele si legea morala. Singuratatea dispare, iar saracia se risipeste. Gustul viselor e mai dulce ca un blid de cartofi . Are 84 de ani si viata i-e despartita de restul lumi...

Pictorul si masinaria de vise

Exista oameni pe care zidurile vietii nu-i impiedica sa priveasca in sus, spre cer. Acolo sunt stelele si legea morala. Singuratatea dispare, iar saracia se risipeste. Gustul viselor e mai dulce ca un blid de cartofi

Are 84 de ani si viata i-e despartita de restul lumii prin zidurile groase de o jumatate de metru ale unei cladiri din vremea Imperiului. E pictor si locuieste intr-o camera-bucatarie-atelier. Peretii sunt ticsiti de tablouri, fire nenumarate strabat aerul inghetat, aparate necunoscute sunt imprastiate pe bancuri de lucru, sevalete abandonate decupeaza cadre in spatiu, busturi de bronz privesc in gol. E frig. Unele dintre panze lucesc aprins. Un telescop fixeaza tavanul. Prin geamul spart intra mirosul primelor brume, mirosul iernii. Pictorul canta la chitara o doina. E batran. Daca ne-am ridica deasupra acoperisului, am vedea ca stravechea cladire este inconjurata de blocuri, iar blocurile inconjurate de coline intepenite in frig. De undeva, de foarte sus, am vedea Campulung Moldovenesc, un punct pe harta Bucovinei.

Camera comorilor

Degetele noduroase ale Pictorului ating corzile chitarei cu neasteptata delicatete. Acordurile sale fac volute elegante, insurubandu-se in aer, odata cu fumul albastrui al unei tigari arzand in scrumiera. Sta asezat pe patul sau, iar pe pat sunt raspandite nenumarate partituri. Compozitiile lui. Pernele sunt asezate spre nord. Crede ca e mai bine sa dormi cu capul spre nord. Alaturi e o masa, iar pe masa o vioara minuscula, cuibarita in cut