Ian McEWAN
Ispasire
Traducere si note de Virgil Stanciu,
Editura Polirom, Iasi, 2003,
470 p., f.p.
Trebuie sa am grija: o viata intreaga nu mi-ar fi de-ajuns ca sa ispasesc pentru crima de a divulga prea mult din subiectul romanului Ispasire (2001). Povestea chiar conteaza in romanul lui Ian McEwan. Ne-o spune chiar el, raspicat, dar avind grija sa puna cuvintele in gura marelui critic literar britanic Cyril Connoly (1903-1974): „Ca sa formulez altfel, atentia ne-ar fi fost si mai eficient retinuta daca am fi simtit forta de atractie subterana a naratiunii pure. s…t Se prea poate ca cititorii dumneavoastra cei mai sofisticati sa fie la curent cu recentele teorii despre constiinta ale lui Bergson, dar sintem convinsi ca si ei au o dorinta copilareasca de a li se spune o poveste, de a fi tinuti cu sufletul la gura, de a afla ce se intimpla mai departe“. E un citat din scrisoarea pe care McEwan il pune pe Connoly sa i-o scrie personajului principal din Ispasire, o fata numita Briony Tallis, care la virsta de 18 ani, in 1940, isi incearca norocul trimitind un microroman pe adresa revistei culturale Horizon (infiintata de Connoly in 1939). Nu stiu daca e o nerusinare din partea lui McEwan sa-si reafirme credinta in poveste la modul acesta – introducind in roman o predica si atribuindu-i-o lui Cyril Connoly –, dar nici nu-mi pasa. Imi pasa de dorintele mele copilaresti, de care Ian McEwan se ocupa atit de bine.
Romanul lui din 1997, Durabila iubire (aparut la Editura Univers in 2000, in traducerea Corneliei Bucur), se deschide cu imaginea a sase oameni venind in fuga, din directii diferite, spre acelasi punct din mijlocul unui cimp; sint vazuti de la o suta de metri inaltime, prin ochii unui vultur. „Catre ce alergam? Cred ca nici unul dintre noi nu va sti vreodata prea bine. s…t Ne indreptam alergind catre o catas
