Colocviile si workshop-urile induc o formula fertila de laborator in miscare, de dialog deschis care trimite, printr-un fel de memorie vie a teatrului, la diverse spectacole si lecturi regizorale, activindu-le energiile si formulind, in acelasi timp, pirghii spre ceea ce se lasa continuu descoperit. In aceste intilniri, demersul teatral e concentrat in tot ce are esential ca miza si propunere. Fiecare ipoteza de lamurire sau de decodare nu face decit sa trimita spre noi formule si registre de abordare. Anul acesta, Festivalul National de Teatru reuneste importanti oameni de teatru care tin colocvii si ateliere (George Banu, David Esrig, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunza, Alexandru Dabija etc.) pe teme extrem de incitante in estetica teatrala contemporana, integrind actul scenic in eterogenitatea contextului din care face parte.
Atelierul condus de David Esrig: Despre notiunea de teatralitate in gindirea teoretica si in expresia scenica, care i-a avut ca invitati pe actorii Gheorghe Dinica si Marin Moraru, cu care regizorul a lucrat un spectacol-reper in istoria teatrului romanesc: Nepotul lui Rameau, s-a concentrat pe doua formule de montare scenica, fiecare cu un mecanism interior stabilit in functie de intentia regizorala si, implicit, de receptarea instituita. Pe de o parte, un teatru care il confirma pe spectator si se pliaza intr-un fel pe gusturi, asteptari si predispozitii, raspunzind unui orizont anticipat, iar pe de alta parte, un tip de teatru dilematic, care il nelinisteste si il provoaca, focalizat pe un flux de intrebari. Aceasta forta de a transfoma receptorul intr-un partener activ si de a-l scoate dintr-o inertie mortificanta este tocmai fermentul ludic, ce poate produce modificari esentiale. Teatrul trebuie sa contracareze o nivelare ce anuleaza impactul provocarilor si ramine doar in zona discursului expozitiv, a transcrierii scenice a un
