Spectacolul, mai mult decit teatrul…
Prin 1868, compania idis „Broder Zinger“ se stabilea in Iasi, dupa ce strabatuse mai multi ani Estul european. Dupa opt ani, seful ei, Avram Goldfaden, avea sa infiinteze aici primul teatru profesionist de limba idis din lume, „Pomul verde“. Aniversarea acelui gest civilizator si continuarea lui la nivelul sintezei festivaliere s-au incercat o vreme in Bucuresti, la Teatrul Evreiesc de Stat. De anul trecut, sub titulatura Festivalul International de Teatru „Avram Goldfaden“, intr-o colaborare care uneste nucleul producator – Centrul Cultural Francez si Teatrul National din Iasi – cu varii institutii autohtone ori din afara granitelor, de la Ministerul Culturii ori Primaria Iasi la Institutul Polonez din Bucuresti, British Council Romania ori Rocktheater Dresda, manifestarea are loc sub Copou, pe parcursul a opt zile, cu o interesanta desfasurare de forte si o variata paleta de oferte.
Semnul esential, probabil in linia intentiei originare a lui Goldfaden, a fost spectacolul ca prelungire si garant al idisului, limba evreilor din Europa Centrala si de Est, acum in pierdere de vorbitori, in fireasca favoare a limbii ebraice. Iata de ce o serie de cinci dezbateri, avind ca invitati oameni de cultura de cea mai buna calitate, s-au referit la spiritualitatea idis, la locul ei pe esichierul european, la identitate si exil, la teatrul idis propriu-zis, dar si la accesarea nivelului politologic prin incercarea de analiza a relatiei Mihail Sebastian-Nae Ionescu.
Semnul spectacolului a fost aici cel al scinteilor retorice, prezenta lui Andrei Plesu subliniind si acest caracter in Sala Senatului Universitatii iesene, plina pina la refuz. Vorba lui: „Paradoxul e o prostie de care te prinzi mai tirziu“. Un defect („prostie“) personal de viteza a perceptiei care ar putea face sa para paradoxal faptul ca mesele
