Trei sunt lectiile de tras dupa aceasta "mineriada electorala". Prima e aceea ca PSD a demonstrat o data in plus ca dispune de un formidabil aparat de activisti si o impresionanta forta logistica la nivel national. La comanda lui Octav Cozmanca activul a operat asa cum o facea si pe vremea defunctului PCR: agresiv, preocupat doar de rezultate, indiferent la "detaliile" referitoare la legalitatea procesului. A doua lectie decurge din prima. S-a probat o data in plus ca Romania nu are de fapt aproape deloc institutii publice independente. Majoritatea acestora nu sunt nimic altceva decat prelungiri ale puterii politice, ceea ce inseamna ca statul de drept ramane in continuare un concept teoretic in buna masura lipsit de substanta.

In fine, a treia lectie de tras e slabiciunea logistica si organizatorica a opozitiei democrate. In ciuda unui pact dintre Alianta PNL-PD si PUR privind supravegherea votarii in timpul referendumului, opozitia nu a reusit sa gaseasca un raspuns adecvat in fata tavalugului electoral PSD. Unii jurnalisti au acuzat-o deja ca nu a fost capabila sa furnizeze dovezi sistematizate si bine documentate privind frauda electorala masiva. Acuzele sunt cu siguranta demne de a fi luate in consideratie, dar pana la urma ele sunt in mare parte si expresia unei alte realitati ingrijoratoare: diferenta enorma de resurse dintre putere si opozitie. In timp ce sediile din tara ale PSD sunt acum conectate la sistemul national de videoconferinta al partidului, multe dintre organizatiile locale ale partidelor din opozitie fac adesea cheta pentru a acoperi costul combustibilului la deplasarile in teritoriu.

Efectele intamplarilor din ultimele saptamani nu vor fi cu siguranta neglijabile. Felul in care s-a desfasurat referendumul, care a ilustrat intre altele si gradul ingrijorator de politizare a institutiilor statului, va spori cu siguranta numarul d