Din pacate insa, marea problema a invatamantului universitar romanesc de azi nu sunt nici caminele delabrate si insuficiente, nici bursele mici, ci calitatea: slaba si in declin. Iar o indreptare nu este posibila nici cu marsuri, nici cu greve. Fireste, cunostintele mele in chestiune sunt limitate la cateva facultati cu profil umanistic si socio-politic din Bucuresti. Dar coroborand informatiile mele cu cele ale unor colegi din diferite alte domenii sau din alte centre universitare, concluzia pare a se impune cu destula generalitate: nivelul de cultura al studentilor, competenta lor, capacitatea lor de a utiliza inteligent si creativ ceea ce invata stau, de foarte multe ori, sub orice critica. Un indiciu si, deopotriva, o cauza: nu se mai citeste. In universitati, cartea s-a facut rara. S-a instalat cutuma ca din bibliografie nu se citesc decat paginile cerute de profesor - daca se citesc si acelea. A vedea un amfiteatru intreg notand cuvant cu cuvant cele rostite de profesor - inclusiv bancurile - este ceva comun. Degeaba le ceri studentilor (multi profesori nici macar nu o fac) sa puna intrebari, daca au neclaritati; foarte rar procedeaza astfel, fie pentru ca "le e rusine", fie pentru ca nici macar nu stiu ca nu stiu. Asa se face ca ignoranta si incultura se generalizeaza si, de pilda, la intrebarea ce este un "arabesc", nici unul din circa 70 de studenti de la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti, nu a avut un raspuns corect.

Foarte multi studenti, chiar din anii mai mari, nu stiu sa faca o dizertatie, sa scrie un referat, un articol, sa apere sau sa critice o teza pusa in discutie. (Dar nici destule cadre universitare nu stau bine la acest capitol!) Lucrarile lor scrise sunt adeseori hilare, de multe ori impardonabil de naive, si in cel mai bun caz, insipide. Notele pe care le primesc sunt oricum bune sau satisfacatoare, diferentiind pu