Am văzut la televizor (sau am visat?) cum că, în urma unor cercetări psiho-veterinare efectuate pe 33 subiecţi-cobai, aceştia puteau avea apucături bizare, respectiv emiterea unui soi de chiţăituri pe care oamenii de ştiinţă le-au interpretat ca fiind râsete în surdină. Fenomenul se petrecea atunci când animăluţele erau virusate cu idei transcendentale prin intermediul unor cipuri-senzori introduse în stânga bulbului rahidian şi a unui microemiţător în zona occipitală dreapta, neapărat de fabricaţie americană, altfel nu se înţelegea nimic. În final, s-a ajuns la concluzia că respectivii cobai ar putea fi strămoşii îndepărtaţi ai unor prezentatori de televiziune din zilele noastre. Astăzi, prin conectarea acestui sistem la un receptor-radio „banda vest”, pot fi ascultate în voie hohotele de râs ale cobailor... Explicaţia oamenilor de ştiinţă e simplă: vietăţile râd fiindcă-şi amintesc de momentele când „sacoşa” de sub bărbia lor era plină de furaje, iar motanul miorlăia sfâşietor-erotic pe acoperişul staţiunii de cercetări... Însă, partea importantă a problemei este aceea că, utilizând un selector de canale (tot de fabricaţie americană!), pot fi obţinute şi imagini tv. Deocamdată doar la Pro Tv (v. Vacanţa Mare, La bloc, plus derivaţii...), la Etno Tv (v. tânguielile unor interpreţi populari, cu priviri de cobai prinşi într-un container cu destinaţia Spania, scurtătura Paris – Champs-Élysées), şi câteva semnale la Antena 1 Tv (v. Ciao, Darwin!); La alte posturi de televiziune, ori imaginile nu au fost suficient de clare, ori au fost bruiate de mai greu adaptabilul creier al subiecţilor. Cercetările continuă, cu speranţe... În orice caz, un colectiv de specialişti studiază fiecare caz în parte, rezultatele fiind comunicate apoi la CNA, PSD şi Doamnei H. Puwak, considerându-se că ele îşi vor aduce aportul (pleonasm care dă greutate ideii) la integrare. Metoda a fo