- Social - nr. 218 / 6 Noiembrie, 2003 Nu este de mirare ca ultimul sondaj a reliefat faptul ca 70% din populatia tarii traieste in saracie. Nu este o noutate. Dupa anul 1989 foarte multi romani si-au vazut agoniseala de o viata prapadita in doar cateva luni, astfel ca pragul de saracie i-a primit cu indiferenta pe care o manifesta guvernantii vizavi de una dintre cele mai critice situatii din Romania postbelica. Inadmisibil, vor spune strainii, ca la inceput de mileniu trei sa mai existe dramatice situatii la nivelul unei tari europene, atata vreme cat comunitatea internationala incerca sa scoata din saracie tari din Africa sau America de Sud si nicidecum de pe batranul continent. Rusinos este faptul ca aproape un sfert din populatia tarii a ajuns sa nu mai consume carne, o zecime nu are bani nici pentru paine si elocventele cifre care demonstreaza saracia lucie a romanilor ar putea continua. In vremea asta batem pe la toate portile Europei, ba ne mai dam si mari cocosi cum ca indeplinim cu o disciplina pionereasca toate angajamentele asumate in fata mai marilor UE, ca in ultimii ani, vezi Doamne, a crescut nivelul de trai. O fi crescut pentru unii, caci oamenii vad cum tot mai mult societatea romaneasca se stratifica si are loc un accelerat proces de polarizare a averilor in mana unei oligarhii politice. Nimeni dintre oamenii politici nu a explicat romanilor ce inseamna, de fapt, sa intram in CE, costurile care ni se cer. Nimeni nu ne spune ca, de fapt, cel putin primii ani, asa cum o dovedeste experienta altor tari, o vom duce si mai rau. Laptele si mierea raman pe mai departe in cartile de povesti. Nu intamplator omul de rand crede ca peste 5 ani o vom duce la fel de "bine", in timp ce aproape 30% din populatie este convinsa ca o vom duce si mai rau. Daca ii luam in calcul si pe cei care cred ca greul vine abia dupa ce comunitatea europeana ne va accepta in