- Editorial - nr. 218 / 6 Noiembrie, 2003 Oricum am socoti, pe filiera biblica (prin Adam si Eva) sau pe calea evolutionista a lui Charles Darwin, Pamantul pare a fi populat de multa vreme de faptura omeneasca. Savantii vorbesc, in general, de un inceput care ar inainta in vreme pana la 600-500 de mii de ani, iar homo sapiens, de care suntem direct legati, se pare ca ar fi aparut acum 40-30 de mii de ani. Oricum, raportandu-ne la noi insine, e mult, dar daca avem in vedere vechimea Pamantului, de circa cinci miliarde de ani, lucrurile stau cu totul altfel. Cum o fi aratat planeta noastra fara picior de om pe ea este greu de spus. Se pare, totusi, ca ea a evoluat, iar crearea conditiilor aparitiei omului pe Pamant poate fi reconsiderata ca un apogeu al perfectiunii sale. Comparand vechimea Pamantului cu cea a omului ajungem la concluzia ca noi, oamenii, suntem, de fapt, niste aparitii foarte proaspete pe suprafata Terrei, dar cunoscandu-ne comportamentul, ne gandim ce s-ar fi intamplat cu aceasta materie organizata, daca omul ar fi aparut, ca locatar aici, mult mai devreme sau odata cu acesta. Cu siguranta planeta noastra ar fi disparut de mult si aceasta, in mod categoric, numai si numai datorita omului. Este greu de apreciat si la aceasta data daca menirea omului pe Pamant este de a-l innobila sau de a-l distruge, de a-l transforma in gradina roditoare sau in infern. Evolutia civilizatie pare foarte contradictorie, iar in aceasta lupta intre Bine si Rau totul este posibil. Desi, asa cum am mai amintit, cercetarile stiintifice au semnalat prezenta pe Pamant al prototipului uman de acum 5-6 sute de mii de ani, informatii mai concrete si mai plauzibile despre evolutia si comportamentul acestuia avem doar de 5.000-6.000 de ani (vezi civilizatia egipteana, ebraica, indiana, chineza), iar tot ceea ce stim este ca omul a inceput sa se amestece in "treburile interne