Am făcut referire şi în alte rînduri la Le Monde diplomatique, revistă ajunsă cea mai importantă - şi mai influentă - publicaţie a stîngii extreme, dobîndindu-şi notorietatea prin violentele luări de poziţie antiamericane şi antiliberale precum şi prin simpatia faţă de idealurile nobile ale comunismului. Revista publică, periodic, şi numere speciale, de fapt un fel de "dosare", cu contribuţii mai vechi şi mai noi, pe anumite teme. Unul din numerele recente pretinde să reconstituie istoria "războiului rece" şi depăşeşte, o spun din capul locului, orice limite ale bunului-simţ. Autorii de la Le Monde diplomatique pun pe acelaşi plan Statele Unite şi Uniunea Sovietică, socotindu-le în egală măsură răspunzătoare de tensiunile, conflictele, dramele din a doua jumătate a secolului XX. N-ar fi fost cîtuşi de puţin vorba, aşadar, de o confruntare între democraţie şi totalitarism, între adevăr şi minciună, între libertate şi opresiune. De fapt, "pe acelaşi plan" e prea mult spus: în realitate, mai toate textele îşi propun să arate că talgerul balanţei pe care se află "răul capitalist" atîrnă mai greu decît celălalt. Tonul îl dă Ignacio Ramonet, directorul revistei: "lumea liberă" ar fi fost o formulă inventată de ideologii conservatori şi reacţionari, iar "ameninţarea comunistă" un clişeu folosit pentru a justifica imperialismul american. Nu se spune nicăieri nici un cuvînt despre victimele comunismului din ţările Europei de Est, din China sau Coreea de Nord; se face o singură referire la procesul Slansky şi la epurările din interiorul partidelor comuniste. Cu alte cuvinte, singurele victime ale comunismului ar fi fost tot comuniştii, iar această manie de a descoperi (la Praga, Moscova, Bucureşti, Budapesta etc.) comploturi ar fi şi ea de inspiraţie... americană. Ramonet reuşeşte performanţa de a da vina, pentru tot ce s-a întîmplat vreme de cincizeci de ani, pe Statel